Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘zmeurica cinefila’ Category

Un film ce nu are nevoie de prezentare.

Cele patru prietene evadeaza de aceasta data din rutina rolurilor traditionale de mama, nevasta, femeie de afaceri si ajung intr-un loc exotic, luxos, departe de agitatia new-yorkeza …

Nu m-a impresionat prea tare, dar pot spune sincer ca am ras enorm (trebuie luat in consideratie si faptul ca am vazut varianta french, in care umorul este redus la jumatate datorita minunatei traduceri ).

Aaa… si de data asta, chiar am nimerit sala 😀 , era plina de femei … doar cinci tipi reprezentau sexul opus (hmm).

Alegerea filmului a fost o idee buna, impiedicandu-mi intrarea intr-o stare depresiva. M-am identificat cu Carrie, iar fraza « Ma simt departe de casa, departe de mine … » m-a bantuit toata ziua. Sfarsitul fericit al povestirii a venit foarte repede, pacat ca nu se intampla asta si in viata de zi cu zi.

Departe de casa, dar inca nu e timpul sa plec… Pana la sfarsitul lunii simt ca se vor intampla multe.

Departe de mine, pierduta in ganduri si decizii, in planuri si sperante. Unde este acel « Carpe diem », motto-ul meu de baza in Franta ? Unde este soarele Mediteranei si de ce marea nu ma mai striga ? Un monsieur Big, calare pe un cal alb … nu-mi este dat oare sa-ntalnesc ?

Aroma ce mi-a fost inspirata de film este … canelle. Intr-adevar, aroma zodiei mele si ingredient ce-l utilizez de cateva zile la toate dulciurile ce le prepar … poate de la scortisoara porneste totul …

Advertisements

Read Full Post »

Bright Star

(2009)

“A thing of beauty is a joy for ever” …

O particica din poemul lui Keats, de o muzicalitate de neuitat.

O bulversanta poveste de dragoste intre tanarul poet englez John Keats si Fanny, fiica vecinilor sai londonezi, plina de cumpatare si indrazneala, de umor si pasiune laolalta.

Iubirea se exprima in atingeri, in priviri, conversatii provocatoare: simpla certitudine a prezentei iubitei de partea cealalta a peretelui este de ajuns pentru a infaptui ideea de uniune a celor doua trupuri.

Placerea este in dorinta si in ideea de a face dragoste, o dragoste ce bulverseaza legaturile dintre indivizi.

Fanny traieste in epoca in care marile sentimente trebuiau a fi exprimate cu multa rezerva, dar deveneau din ce in ce mai devoratoare. Senzualitatea  atingerilor trebuia a fi ascunsa de privirile gardianului, infaptuit de sora cea mai mica, Toots.

1820, un orasel de provincie, in apropierea Londrei. Keats este lefter, iar poezia nu-i aduce niciun aport material. Locuieste la un prieten poet, pervers si falocrat care nu vede cu ochi buni relatia cu tanara Fanny, ce nu stie decat  “badiner et coudre”. Intr-adevar, aceasta adora lucrul manual si-si cosea singura rochiile cu multa imaginatie. Temperamentul implacabil al acesteia nu o va determina sa renunte la Keats atunci cand intervin piedicile precum tentativele prietenului de a-i desparti, boala la plamani a lui John…

Keats moare de tuberculoza la Roma, la varsta de 25 ani, departe de Fanny, dar totodata foarte aproape.

Trebuia sa invat la statistica astazi. Totusi, nu am putut rezista tentatiei de a nu socializa cu restul cinefililor si de a nu vedea marele film despre care auzisem atatea : Concertul

Ajunsa la cinema, care nu era nici pe departe jumatate cat magazinul Etam din centru, am fost invitati sa mergem “tout au fond” … Acolo ne-am dus, dar nu am nimerit peste niciun Concert. Ca intotdeauna, numai mie mi se poate intampla…

Cu alta ocazie …

Altfel, poate nu as fi vazut niciodata aceasta ecranizare asemanatoare romanelor lui Jane Austen si nu as fi ascultat atata lirica ce m-a trimis cu gandul un pic si la Romeo si Julieta.

Eh, poftim! Sa mai spun ca nu exista dragoste in acest oras mediteranean….

O duminica insorita si plina de dragoste va urez!

Read Full Post »