Un film ce nu are nevoie de prezentare.
Cele patru prietene evadeaza de aceasta data din rutina rolurilor traditionale de mama, nevasta, femeie de afaceri si ajung intr-un loc exotic, luxos, departe de agitatia new-yorkeza …
Nu m-a impresionat prea tare, dar pot spune sincer ca am ras enorm (trebuie luat in consideratie si faptul ca am vazut varianta french, in care umorul este redus la jumatate datorita minunatei traduceri ).
Aaa… si de data asta, chiar am nimerit sala 😀 , era plina de femei … doar cinci tipi reprezentau sexul opus (hmm).
Alegerea filmului a fost o idee buna, impiedicandu-mi intrarea intr-o stare depresiva. M-am identificat cu Carrie, iar fraza « Ma simt departe de casa, departe de mine … » m-a bantuit toata ziua. Sfarsitul fericit al povestirii a venit foarte repede, pacat ca nu se intampla asta si in viata de zi cu zi.
Departe de casa, dar inca nu e timpul sa plec… Pana la sfarsitul lunii simt ca se vor intampla multe.
Departe de mine, pierduta in ganduri si decizii, in planuri si sperante. Unde este acel « Carpe diem », motto-ul meu de baza in Franta ? Unde este soarele Mediteranei si de ce marea nu ma mai striga ? Un monsieur Big, calare pe un cal alb … nu-mi este dat oare sa-ntalnesc ?
Aroma ce mi-a fost inspirata de film este … canelle. Intr-adevar, aroma zodiei mele si ingredient ce-l utilizez de cateva zile la toate dulciurile ce le prepar … poate de la scortisoara porneste totul …