Nu m-as fi gandit niciodata la o astfel de asociere, din contra, incepusem sa asociez singuratea cu depresia … Dar, dupa o plimbare aseara pe Garone am uitat de tot : de unde am venit, unde merg, faptul ca nu locuiesc in camera mult visata cu de toate inauntru, faptul ca trebuie sa fac un aller-retour cu toate cratitele si cele necesare pana la bucataria comuna, borcanul de masline pe care nu reusesc sa-l deschid, gandul ca in scurt timp trebuie sa ma mut cu toate achizitiile noi in alta parte a campusului, lipsa internetului, lipsa celor dragi …
Abia candi iti lipseste ceva, incepi sa-l valorifici, deh … Iar dupa cateva zile de tristete imensa, am privit lucrurile dintr-o alta perspectiva … Cum putea oare sa-mi displaca acest oras ? si cat de mult mi-am dorit sa ma reintorc aici … Contrazic sondajul, desi nu am vizitat toate orasele din Franta, dar Toulouse ramane pentru mine orasul nr.1 in care merita sa traiesti.
Si cum toate caramizile se aseaza pe orice constructie, m-am lasat prinsa in atmosfera feerica si-n amintirile ce-mi umezeau ochii cate un pic, la fiecare pas…
Sa aiba dreptate romancierul francez, totusi ? Va las pana data viitoare sa descoperiti apartenenta acestei gandiri spirituale …
[…] l-am citat pe Balzac data trecuta din pura coincidenta, acum numai la vorbele dansului ma pot […]