Feeds:
Posts
Comments

Archive for September, 2010

What about now…

O noua saptamana, un nou an universitar, un nou oras … un nou stil de viata.

Desi l-am citat pe Balzac data trecuta din pura coincidenta, acum numai la vorbele dansului ma pot gandi.

Singura, dar nu singura am fost si sunt inconjurata de persoane minunate, ce m-au marcat si imi marcheaza existenta. De la primii pasi , primele lectii de viata, primele zambete, primele esecuri, primele incercari, primele cazaturi, primele lacrimi, primele iubiri … au venit urmatoarele. Si in acest enchainement al experientelor vietii, persoane importante au fost menite sa ne apara in cale.

Sa ne sprijine, sa ne indrume, sa ne zambeasca, sa ne consoleze, sa ne incurajeze, sa ne ridice, sa ne imbratiseze, sa ne iubeasca…

Cum viata oricum e plina de mistere,  tot mister ramane rolul unei anumite persoane ce am intalnit-o in acest parcurs. Cum sa aflu, s-o intreb ?

Stiu ca tuturor acestor persoane ce m-au modelat intr-un fel si m-au facut ceea ce sunt acum, le port profunde sentimente de respect si admiratie. Si acum, departe, singura spiritual… numai gandul catre ele imi umezeste ochii …, e minunat, e magic.

Si daca trebuie sa astept ca magia sa dezlege si ultimul mister, atunci inseamna ca merita depus efortul.

  • Sunt singura da, dar aceasta singuratate nu ma face nefericita.
    Si cred ca oricine ar fi in locul meu ar trebui sa incerce a fi mai bun, mai recunoscator, mai zambitor, mai cald, mai putin putin pretentios si … mai curajos.

  • Si acum, aromele visatoare iau o scurta pauza … Revin curand, cu ceva aspecte ameliorate si … magice !

    Advertisements

    Read Full Post »

    Nu m-as fi gandit niciodata la o astfel de asociere, din contra, incepusem sa asociez singuratea cu depresia … Dar, dupa o plimbare aseara pe Garone am uitat de tot : de unde am venit, unde merg, faptul ca nu locuiesc in camera mult visata cu de toate inauntru, faptul ca trebuie sa fac un aller-retour cu toate cratitele si cele necesare pana la bucataria comuna, borcanul de masline pe care nu reusesc sa-l deschid, gandul ca in scurt timp trebuie sa ma mut cu toate achizitiile noi in alta parte a campusului, lipsa internetului, lipsa celor dragi …

    Abia candi iti lipseste ceva, incepi sa-l valorifici, deh … Iar dupa cateva zile de tristete imensa, am privit lucrurile dintr-o alta perspectiva … Cum putea oare sa-mi displaca acest oras ? si cat de mult mi-am dorit sa ma reintorc aici … Contrazic sondajul, desi nu am vizitat toate orasele din Franta, dar Toulouse ramane pentru mine orasul nr.1 in care merita sa traiesti.

    Si cum toate caramizile se aseaza pe orice constructie, m-am lasat prinsa in atmosfera feerica si-n amintirile ce-mi umezeau ochii cate un pic, la fiecare pas…

    Sa aiba dreptate romancierul francez, totusi ? Va las pana data viitoare sa descoperiti apartenenta acestei gandiri spirituale …

    Read Full Post »